Cancerul – subiectul tabu al secolului nostru. Să fie cancerul o defecțiune de program? Tot mai mulți oameni de știință încep să privească acest flagel și din alte puncte de vedere, nu doar strict medical. Cancerul este o boală generalizată care afectează fizicul dar și psihicul și emoționalul unei persoane.
Orice început are prioritate, e protejat. La fel se întâmplă și cu celula canceroasă care se dezvoltă tăcută, protejată de influențele externe și care-și urmează calea.
Ce se întâmplă cu celulele maligne, cum se dezvoltă și cum reacționează la stres – sunt câteva din întrebările la care oamenii de știință încearcă să răspundă cât mai clar și să-și susțină obiectiv ipotezele.
În cazul omului, reacția la stres este atipică, deoarece răspunsul “natural” la stres este inhibat de alți factori. Dar modificările hormonale sunt tot cele de “fugă sau luptă”. Răspunsul la stres se observă foarte ușor în cazul organismelor cu sistem nervos, deoarece acestea reacționează în mod complex, prin modificări biochimice, hormonale și mai ales comportamentale.
Studiile de specialitate ale cercetătorilor de la Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie ,,Ana Aslan” (studii in vitro) au folosit ca metodă obiectivă de evidențiere a răspunsului la stres a celulelor normale și celulelor maligne, spectrofotometria. Astfel s-au înregistrat aceste răspunsuri sub forma unor curbe de contracție, numite optograme. În mod asemănător, cercetătorii ruși de la Institutul de Psihofizică Practică din Omsk, s-au folosit de metoda de analiză nonlineară utilizată la început în chimia organică în determinarea compoziţiei compuşilor macromoleculari (spectrofotometrie) pentru a înregistra răspunsurile celulare sub formă de histograme (studii in vivo).
Rezultatele studiilor in vitro au arătat că celulele maligne au o dezvoltare cu o creștere rapidă în primele 72 ore (3 zile), după care devine lent crescătoare. La celulele normale dezvoltarea este semnificativă după această vârstă. Acest fapt este în deplină concordanță cu caracterul invaziv al celulelor canceroase. De asemenea s-a observat că celulele maligne răspund foarte puțin la stresul chimic sau fizic, iar aspectul lor morfologic e puțin schimbat față de cel inițial.
Celulele maligne prezintă aberații cromozomiale și genetice, stabilesc altfel de legături între ele decât celulele normale și contactele sunt puține. Celulele normale cresc în monostrat și au un citoschelet organizat, prezintă o polarizare foarte bună și stabilesc contacte numeroase între ele. De partea cealaltă, celulele maligne au o creștere haotică, imprevizibilă, în toate direcțiile, prezentând un citoschelet dezorganizat. În cazul celulelor maligne, organizarea defectuoasă a citoscheletului le permite polarizarea slabă și creșterea în toate direcțiile. De asemenea, celulele maligne nu pot răspunde la stres printr-o dezorganizare suplimentară a citoscheletului, pentru că citoscheletul lor este deja puternic dezorganizat. Ele nu mai răspund la stres, ceea ce înseamnă că nu se mai adaptează la acesta. Așa s-ar putea explica parțial viteza de creștere a tumorilor la diferite vârste, explozivă la tinerețe și foarte lentă la pacienții vârstnici.
Din perspectiva analizei NLS, problemele de diagnostic pot apărea la analiza spectrală entropică a proceselor blastice, deoarece tumorile cu o creștere intensivă fără focare de necroză sau dezintegrare tisulară, ca orice proces catabolic, sunt slab diagnosticate prin metoda NLS(metoda de analiză nonlineară), datorită fizicii interacţiunilor cuantumului entropic. Tocmai aceste interacțiuni in vivo pun probleme sau mai bine spus incită oamenii de știință. Sunt întrebări la care continuăm să căutăm cele mai potrivite răspunsuri.
Experimentele efectuate pe celulele neoplazice arată că modificarea în cultură a parametrilor curbei de contracție ar putea constitui un indicator de malignizare al unor celule normale. Similar, studiile efectuate pe loturi de pacienți cu diferite tipuri de neoplasme arată modificări importante a graficelor specifice analizei NLS (corespunzătoare semnalelor de intrare și de ieșire), așa numitele histograme. Dintre aspectele importante ale rezultatelor studiilor in vivo care necesită o urmărire foarte atentă, se remarcă dinamica proceselor patologice și capacitatea de autoreglare a organismului.
Cercetătorii români mai vin cu ipoteza că existența unui răspuns diferențiat la stres între celulele normale și cele canceroase ar putea să conducă la dezvoltarea unui tratament selectiv asupra celor din urmă, în același timp, cu efecte minime asupra celulelor normale. Acționarea cu un factor de stres care să aibă efecte nocive cât mai reduse asupra celulelor normale, dar distructive față de cele tumorale, ar constitui de asemenea o direcție de cercetat.
O strategie terapeutică pertinentă ar putea constitui modificarea matrixului extracelular, astfel încât să nu permită migrarea celulelor maligne.Pentru dezvoltarea unor metode de tratament, ar trebui să luăm în considerare într-o măsură mai mare punctele slabe ale celulelor maligne, și nu doar pe cele tari. Cancerul provine dintr-o serie de erori ale sistemului de reparare a țesuturilor. Personal, consider că aceste erori pot fi corectate dacă sunt surprinse în momentul apariției la nivel ultrastructural și informațional, adică la nivelul ADN-ului și de asemenea, dacă organismul are intacte, nealterate și suficiente mecanisme proprii de autoreglare.
Cum creșterea tumorilor conține mecanisme comune cu regenerarea, se poate presupune că malignizarea ar fi o tentativă nereușită de regenerare la organisme care nu mai sunt capabile de acest lucru.
Este responsabilitatea fiecăruia dintre noi de a ne prezerva capacitatea extraordinară de regenerare și refacere a organismului, este vorba despre alegerea corectă a unui stil sănătos de viață.
(Bibliografie: Mariana Rachita *, Gabriela Diaconeasa**
*Institutul National de Gerontologie si Geriatrie “Ana Aslan”
**Qeme proiect S.R.L)
Leave a Reply