Întrebări la care știința încearcă de mult să dea un răspuns, să găsească o explicație logică a celor două noțiuni – informația și inspirația.
C. Shannon, unul din angajații firmei de telefonie Bell, și-a reunit toate studiile sub denumirea de teoria matematică a comunicării, teorie care a devenit baza pentru teoria clasică a informației. Teoria lui Shannon despre informație nu răspunde la întrebarea “Ce este informația?” ; răspunde doar la întrebarea “Ce cantitate de informație poate fi transmisă într-o unitate de timp folosind un set de anumite semnale?”
Shannon a creat o posibilitate pentru identificarea a 2 fenomene absolut diferite prin natura lor: informația ca și categorie și informația ca frecvență a unui anumit mesaj care apare. Norbert Wiener – părintele ciberneticii sau “știința care studiază comunicațiile și controlul între diferitele subsisteme ale unui organism viu sau ale unei mașini construite de om.” – n-a avut, de asemenea, o idee clară despre esența fizică a informației. “Informația este informație, nu e materie sau energie, este cu totul altceva.”scria el.
Atunci când pierdem informație, noi creștem entropia unui sistem, cu alte cuvinte – noi scădem nivelul de organizare al structurii interne al sistemului, ne „dezintegrăm”.
Brillouin s-a gândit să exprime informația I și entropia S în aceleași unități de măsură – unitate informațională= biți sau unitate entropică = grade. B. Kadomtsev constată că valorile I și S sunt oficial egale deoarece I corespunde informației unei singure stări din mai multe posibile, iar S e definit de multitudinea tuturor stărilor.
Teoria informației descrie principalele legi ale schimbului informațional, dar nu ne dezvăluie aspectele fizice ale acestuia. A fost nevoie de o altă teorie care să acopere aceste aspecte.
Teoria logică a cuantumului entropic a devenit teoria care a privit informația ca o categorie materială ce ne dezvăluie esența fizică a interacțiunilor informație-entropie și care ne descrie legătura dintre masă, energie și informație din cadrul unui sistem.
Postulatele teoriei logice a cuantumului entropic:
1.Informația este o categorie materială, la fel ca energia și masa unui sistem.
2.Datorită faptului că informația este materie, aceasta urmează legea conservării. Informația nu poate să dispară fără urmă sau să apară de nicăieri. Cantitatea totală de informație dintr-un sistem închis (un sistem care nu schimbă masă, energie și informație cu mediul exterior) – are o valoare constantă.
Din punct de vedere al teoriei cuantumului entropic, informația este o substanță materială, un câmp fizic legat direct de energia și masa unui obiect. Particula fundamentală a schimbului de informație – entropie a fost denumită informon. Așadar informonii sunt unitatea fundamentală de măsurare a fasciculului cuantic de informații. Din punct de vedere al aceleiași teorii – a cuantumului entropic, dar puțin mai extinsă, inspirația reprezintă o entitate legată direct de energia, masa și informația unui obiect viu. Inspirația ca formă de manifestare a spiritului creator, o primim în momentul când ne naștem, în prima respirație. Iar inspironii reprezintă unitatea de măsurare a inspirației.
Teoria Corzilor oferă o altă imagine asupra problemei. Nu neagă rolul principal al electronilor, quarcurilor și al altor particule din fizică, dar declară că aceste particule nu sunt puncte. Pentru prima dată, teoria corzilor a fost formulată în 1968 de Gabriele Veneziano – un tânăr fizician italian care a lucrat la Cern și a studiat reacțiile nucleare. Leonard Susskind de la Universitatea Stanford , Holger Nielsen de la Institutul Niels Bohr și Yoichiro Nambu de la Universitatea Chicago au oferit justificări fizice descoperirii lui Veneziano. Acești oameni de știință au arătat că interacțiunea dintre particule se întâmplă din cauza existenței unor fibre de energie foarte mici, extrem de subțiri, ca niște corzi de cauciuc, de câteva sute de miliarde mai subțiri decât atomii nucleari separați. Aceste fibre mici și elastice au fost denumite corzi. Și la fel ca și corzile unei chitări care vibrează în diferite moduri și produc acorduri diferite, supercorzile pot oscila în diverse moduri. Dar aceste oscilații nu produc note muzicale variate. Teoria corzilor afirmă că aceste supercorzi imprimă diferite proprietăți particulelor. Orice coardă minusculă care va vibra într-un anumit mod va avea o masă și o încărcare electronică.
În conformitate cu teoria corzilor, o coardă vibratorie e ceva ce noi numim electron. Cu alte cuvinte, corzile vibratorii vor avea toate proprietățile necesare pentru a identifica dacă este quarc, neutrino sau orice alt tip de particulă.
Interesant, nu-i așa? Iată cum noile teorii de fizică cuantică încearcă să explice existența noastră pe această planetă, în acest Univers. Vibrația lui se regăsește în fiecare dintre noi, grație informației nelimitate și a inspirației umane – spiritul nostru creator.
Leave a Reply