Boala în sine nu este numai o problemă fizică, ci o afecțiune a întregii personalități umane, adică corp fizic, mental și emoțional. Stările psihoemoționale joacă un rol semnificativ în apariția bolilor, inclusiv a cancerului și în abilitatea de a scăpa de acestea.
Deseori, cancerul poate fi considerat ca o dovadă că undeva în viața unui om au fost
probleme nerezolvate, care au devenit mai puternice și mai complexe din cauza unor situații stresante prezente cu 6-18 luni înainte de apariția bolii.
Reacția tipică a unui bolnav de cancer la astfel de probleme și situații stresante e senzația de neajutorare și refuzul de a lupta cu boala. Probabil, acest tip de reacție emoțională activează anumite procese fiziologice care inhibă mecanismele naturale de protecție ale organismului și creează condițiile favorabile pentru producerea semnalelor atipice.
Există o atât de strânsă legătură între stres și dezvoltarea unei boli, astfel încât e posibil să prevezi evoluția bolii după evaluarea stresului său emoțional.
Începând din anii 20 ai secolului trecut, Hans Selye a efectuat la Universitatea din Praga experimente care au demonstrat că emoțiile pot fi un motiv de boală. După ce pacienții sufereau un șoc emoțional puternic, s-a observat creșterea complicațiilor bolilor, de obicei, legate de impactul emoțional (ulcer, HTA, dureri de cap și dureri cardiace) dar și creșterea susceptibilității la infecții și la radiații, precum și riscul de accidente.
Chiar experimentarea emoțiilor pozitive poate determina inițierea unui proces de autoanaliză sau poate redeschide unele conflicte emoționale nerezolvate. Ideea este că, orice modificări – atât pozitive cât și negative – forțează o persoană să se adapteze și acest proces poate fi considerat medicină vibrațională.
Principalul indicator urmărit este toleranța personală sau cum face față o persoană stresului sau emoției.
Atunci când analizăm motivele care duc de la stresul emoțional la boli, ar trebui să luăm în calcul reacția persoanei la stres.
Hans Selye a descoperit că stresul cronic inhibă sistemul imunitar care e responsabil de neutralizarea celulelor canceroase și a microorganismelor periculoase pentru organism.
Ciclul de dezvoltare a bolilor oncologice poate fi rotit în direcția opusă.
Mecanismele care promovează transformarea emoțiilor și sentimentelor în stări fizice specifice și favorabile dezvoltării bolii neoplazice, pot fi utilizate și pentru a restabili o stare bună de sănătate.
Sistemul limbic înregistrează noile sentimente de speranță și încredere în același mod în care a înregistrat sentimentele de disperare și pierdere a speranței. De îndată ce sistemul limbic detectează aceste sentimente, trimite hipotalamusului un semnal legat de modificările stării emoționale. La rândul lui, hipotalamusul transferă acest semnal hipofizei.
Hipotalamusul stimulează sistemul imunitar care a fost suprimat înainte și mecanismele de protecție ale persoanei încep să funcționeze eficient împotriva celulelor atipice.
Hipofiza restabilește echilibrul hormonal al unui organism și duce la întreruperea reproducerii celulelor atipice.
În zilele noastre, metodele tradiționale de tratament acționează asupra organismului pacientului în direcția distrugerii celulelor atipice, dar intervenția psihologică poate să inverseze întregul ciclu de dezvoltare a unei patologii și să stimuleze un organism să lucreze în sensul creșterii rezistenței la boli și inhibării reproducerii celulelor canceroase.
Patogeneza reacțiilor psihosomatice, vegetative din organism are la bază următoarea schemă: dezechilibre mentale, vegetative, endocrine, imunitare și somatice.
În general, patologia psihosomatică se manifestă prin simptome și sindroame nevrotice, vegetative, somatice și tulburări de somn. Această etiologie nespecifică și patogeneză variabilă precum și tabloul clinic, forțează terapeuții să folosească tot mai frecvent, diferite metode funcționale de diagnostic, inclusiv sistemele de diagnostic prin biorezonanță.
În ultimele decade, în majoritatea țărilor europene (Germania, Italia, Marea Britanie, Elveția, Grecia, Franța) se folosesc tot mai frecvent pentru corectarea și tratarea bolilor psihosomatice, metode psihoterapeutice alături de preparate homeopatice și remedii florale psihoemoționale.
Gândurile și emoțiile noastre sunt manifestări ale unor tipuri specifice de energie,de aceea înainte de a obține un adevărat progres în medicină și psihologie, trebuie să învățăm să interpretăm dezechilibrele noastre emoționale ca fluctuații dizarmonice ale echilibrului energetic care afectează subtil anatomia, chiar la nivel fizic.
Odată ce realizăm că aceste tulburări se produc din cauza dezechilibrului sistemului de câmpuri energetice subtile, vom fi capabili să folosim resursele naturale de energii subtile pentru a le corecta.
Preparatele homeopatice, remediile florale, cristalele și energia culorilor influențează câmpurile subtile ale organismului uman, astfel protejându-l de stres și boli. Terapeuții tradiționali (medicii) tratează doar manifestările fizice, neacordând atenție tulburărilor emoționale, mentale și bioenergetice, care preced apariția bolii la nivel fizic.
Viitorii experți ai medicinei vibraționale vor fi capabili să se ocupe de tulburările emoționale și vegetative, care, mai devreme sau mai târziu se manifestă la nivel fizic sub forma diverselor patologii. Acești experți vor fi capabili să prevină bolile și să explice pacienților lor cum să-și schimbe stilul de viață pentru a redobândi armonie, cum să-și asigure o alimentație optimă, să facă exerciții, să-și controleze emoțiile, să suporte stresul și să se relaxeze sau mediteze.
Diferențele în abordările terapeutice ale experților în sănătate, pot fi explicate înainte de toate prin modul cum ei interpretează sănătatea în sine. Reprezentanții medicinei tradiționale își stabilesc obiectivul de a aduce pacienții în stare neutră, dar practicienii medicinei cuantice, holistice, merg mai departe și încearcă să obțină rezultate mult mai stabile. Ei se străduiesc să folosească o abordare terapeutică individuală la fiecare pacient, cu scopul de a obține nu numai restaurarea completă a stării de sănătate, dar și stabilizarea acesteia pentru a elimina riscul de dezvoltare a bolii în viitor.
Leave a Reply